Oceanele

Aproximativ trei sferturi (71%) din suprafața Pământului este acoperită de oceane, fiind un corp global de ape sărate (apă). Oceanele dețin aproximativ 96,5% din toată apa de pe Pământ. Oceanele sunt împărțite de continente și arhipelaguri în cinci oceane:

• Oceanul Antarctic
• Oceanul Arctic
• Oceanul Atlantic
• Oceanul Indian
• Oceanul Pacific

Granițele între oceane au fost stabilite de Organizația Internațională de Hidrografie, astfel că Oceanul Antarctic se extinde de la coasta Antarcticii până la 60 de grade latitudine sudică.

Regiunile mai mici ale oceanelor se numesc mări, golfuri, strâmtori, etc.

Oceanul Antarctic

 Oceanul Antarctic este un corp de apă care înconjoară continentul Antarctica. El este al patrulea mare ocean și a fost ultimul clasificat astfel, fiind acceptat printr-o decizie a Organizației Internațională Hidrografică, IHO în 2000. Această schimbare reflectă descoperiri recente în oceanografie, în special despre curente oceanice. Alte surse precum National Geographic Society din SUA continuă să demonstreze că Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific și Oceanul Indian se extind până la Antarctica. Doar 28 din cele 193 națiuni ale lumii au participat la sondajul organizat de către IHO în 2000, și doar 18 au votat în favoarea noului nume, "Oceanul Antarctic". Doar 14 voturi au fost plasate în favoarea stopării oceanului la linia imaginară la 60 de grade de latitudine, celelalte 14 voturi fiind în favoarea plasării limitei oceanului la 35 de grade sud, o latitudine echivalentă cu Marea Mediterană în emisfera de nord.

Oceanul Arctic

 Oceanul Arctic sau Oceanul Înghețat este un ocean situat în principal în regiunea Polului Nord și este cel mai mic din cele cinci oceane ale lumii, fiind cel mai puțin adânc dintre acestea. Cu toate că Organizația Internațională Hidrografică, IHO îl clasifică drept ocean, unii oceanografi numesc acest corp Marea Arctică Mediterană sau mai simplu Marea Arctică, considerându-l Marea Mediterană a Oceanului Atlantic.

Deși este cel mai mic ocean al planetei (suprafața sa fiind de 14.090.000 km²) este mai întins ca Europa. Are o formă aproape circulară, fiind centrat pe Polul Nord geografic al planetei. Este delimitat de țărmurile nordice ale continentelor Europa și Asia (Siberia) și America de Nord, precum și de cele ale insulei Groenlanda. Comunică liber cu apele Oceanului Atlantic si numai printr-o îngustă strâmtoare cu Oceanul Pacific.

Țărmurile celor trei continente care îl marginesc sunt foarte crestate, rezultând numeroase peninsule, golfuri, estuare și fiorduri.Una din caracteristicile acestui ocean este aceea că nu are contact direct cu toate continentele care îl delimitează, ci prin intermediul marilor mărginașe.O altă caracteristică importantă a acestui ocean o constituie prezenta gheții: mai mult de jumătate din suprafața sa, pe timpul verii și peste trei pătrimi, în timpul iernii, este acoperită de o imensă calotă de gheață centrată pe Polul Nord. În Oceanul Arctic există două importante drumuri maritime:

• cel de Nord-Est, care reprezintă calea cea mai scurtă, prin nordul Siberiei, între vestul (portul Murmansk) și estul Rusiei (portul Vladivostok)
• cel de Nord-Vest, care străbate apele arctice prin nordul continentului american, de la Atlantic la Pacific.

Multă vreme inaccesibile, astăzi cele două rute maritime sunt utilizate în mod frecvent, grație spărgătoarelor de gheață și navelor de construcție specială.

Oceanul Atlantic

 Oceanul Atlantic este al doilea ocean ca mărime de pe Pământ, acoperind aproape 20% din suprafața sa. Numele oceanului, care se trage de la mitologia greacă, înseamnă Marea lui Atlas.

 Atlanticul este mărginit de America de Nord și America de Sud, în vest, și Europa și Africa, în est. Este legat de Oceanul Pacific prin Oceanul Arctic în nord, și prin Pasajul Drake în sud. În plus, este legat artificial de Pacific prin Canalul Panama. Linia de demarcație dintre Oceanul Atlantic și Oceanul Indian este la meridianul 20°E. Atlanticul este separat de Oceanul Arctic printr-o linie care duce de la Groenlanda, prin insulele Svalbard până în nordul Norvegiei.

• Insulele Falkland
• Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud
• São Tomé și Príncipe
• Annobón (din Golful Guinea)
• Ascension
• Tristan da Cunha
• Sfânta Elena

Mările care fac parte din Oceanul Atlantic (sunt considerate adiacente) includ: Marea Caraibelor, Marea Nordului, Marea Labrador și Marea Baltică. Insulele importante din Oceanul Atlantic sunt: Insulele Faroe, Svalbard, Groenlanda, Islanda, Rockall, Marea Britanie, Irlanda, Fernando de Noronha, Insulele Azore, Insulele Madeira, Insulele Canare, Insulele Capul Verde, São Tomé și Príncipe, Newfoundland, Bermuda, Indiile de Vest, Ascension, Sf. Elena, Martin Vaz, Tristan da Cunha, Insulele Falkland și Insula Georgia de Sud.

Oceanul Indian

 Oceanul Indian este al treilea ocean ca mărime din lume. Acoperă aproximativ 20% din suprafața oceanică a Pământului, are o suprafață de 73.556.000 km² ,iar volumul oceanului este estimat la 292.131.000 km³.
Este mărginit în nord de subcontinentul Indian, în vest de Peninsula Arabică și Africa, în est de Malaezia, Insulele Sunda și de Australia și în sud de Oceanul Antarctic. Cel mai mare fluviu care se varsă în Oceanul Indian este fluviul african Zambezi.

 Pe fundul Oceanului Indian se află dorsala subacvatică central-indiană cu o direcție nord-sud, praguri și gropi de diverse adâncimi. Între aceste gropi se numără Groapa Sunda cu o adâncime maximă de 7455 m și Groapa Diamantelor cu o adâncime maximă de 8047 m, aceasta fiind adâncimea maximă a Oceanului Indian.

 Insule: Amindive, Andaman,Ashmore și Cartier, Chagos, Insula Christmas, Cocos, Comore, Heard și McDonald, Indonezia, Kerguelen, Laccadive, Madagascar, Maldive, Mauritius, Mayotte, Minicoy,  Nicobar, Pemba, Phuket, Rodriguez, Réunion, Seychelles, Insula Socotra, Sri Lanka, Zanzibar.

Oceanul Pacific 

Oceanul Pacific (de la numele latin Mare Pacificum = mare liniștită) este cel mai mare ocean din lume, acoperind aproximativ 33% din suprafața Pământului. Oceanul are o suprafață totală de 165,3 milioane de km² și se întinde pe aproximativ 15.500 km de la Strâmtoarea Bering în nord și până la Marea Ross în Antarctica. Limita vestică a oceanului este Strâmtoarea Malacca, iar la est oceanul e mărginit de continentul America.

Oceanul a fost numit "pacific" deoarece primii marinari europeni au găsit o apă deosebit de liniștită dincolo de Capul Horn, punctul cel mai sudic al Țării de Foc. În pofida numelui, în Pacific există nenumărate furtuni, taifunuri, uragane, cutremure subacvatice, tsunamiuri și alte fenomene naturale cu energii uriașe.

Numele oceanului a fost dat de navigatorul portughez Ferdinand Magellan. Este cel mai mare ocean al pamantului si se imparte in 2 emisfere, cea sudica si cea nordica.

Suprafața oceanului Pacific este - socotind și mările secundare - 181,34 milioane km², sau, fără acestea, 166,24 milioane km², ceea ce constituie aproximativ 35 % din suprafața totală a Pământului sau mai bine de jumătate din suprafața totală a mărilor și oceanelor. Suprafața Pacificului este astfel mai mare decât suma suprafețelor tuturor continentelor.

Volumul de apă este de 714,41 milioane km³ cu tot cu mările secundare, sau 696,19 milioane km³ fără apa din mările secundare. Adâncimea medie este de 3.940 m, dacă sunt luate în considerație mările secundare, sau 4.188 m fără acestea. Adâncimea maximă este de 11.034 m.^[1][2]

Temperaturile înregistrate în apele oceanului la ecuator sunt între 25–30 °C. De asemenea, și salinitatea apei variază: apa din zona ecuatorului este mai puțin sărată decât apa dinspre poli, datorită precipitațiilor ecuatoriale abundente din timpul anului. Apa Oceanului Pacific este în medie putin mai caldă decât apa Oceanului Indian. Relieful submarin al Pacificului este foarte variat. Câteva formațiuni subacvatice importante, de întinderi uriașe, sunt: dorsala Pacificului, Inelul de foc (vulcanism), bazine, ridicături ("munți" 

Oceanul acoperă aproape o treime din suprafața pământului, având o suprafață de 179,7 milioane km², mai mare decât întreaga suprafață a continentelor. El se întinde pe direcția nord-sud pe aproximativ 15.500 km de la Marea Bering din Oceanul Arctic până la marginile înghețate ale Mării Ross din Antarctica la sud (deși regiunea Antarctică din sudul Pacificului este numită câteodată Oceanul Sudic), iar pe direcția vest-est se întinde pe aproape 19.800 km, din Indonezia până la coastele Columbiei și Peru (la nivelul paralelei de 5° N, această distanță reprezentând peste jumătate din lungimea acestei paralele și de peste 5 ori diametrul Lunii). Limita vestică a oceanului este plasată pe Strâmtoarea Malacca. Cel mai adânc punct de pe planetă este Groapa Marianelor, la 11.022 metri sub nivelul mării. Adâncimea medie este de 4.280 metri^[3].

Pacificul cuprinde peste 25.000 de insule, mai mult decât suma tuturor insulelor din celelalte oceane, majoritatea aflându-se la sud de ecuator.

În prezent, Oceanul Pacific se micșorează, încet dar permanent, ca urmare a mișcării plăcilor tectonice, cu aproximativ 2–3 cm pe an pe 3 laturi, ceea ce înseamnă aproximativ 0,5 km² pe an (în timp ce Oceanul Atlantic se mărește permanent).